Teatru de papusi si marionete!?

VS

Actorie VS Actorie -Papusi.

Nu stiu ce este cu mine?? Ma indragostesc din ce in ce mai mult de teatrul de papusi.Imi place sa lucrez cu marionetele si cu papusile,dar nu stiu. Mi-e frica sa nu fie doar o pasiune de moment. In acest moment stiu ca-mi place,stiu c -as face asta...greu de spus. De multe ori ma schimb ca vantul.

Pentru mine a inceput in joaca,nu vroiam sa dau la papusi si marionete,dar am zis ca nu am nimic de pierdut. Aaa, poate niste timp cu admiterea si taxa de inscriere,dar ce conteaza...in viata am pierdut mai mult. Acum pasiunea incepe sa se aprinda,ca o flacara, din ce in ce mai mult. Ma gandesc ca trebuie sa o intretin si eu. Momentan o intretin cu vise,dar in scurt timp vreau sa o intretin cu fapte reale! In Romania,exista inca(din pacate) o conceptie, care nu o sa dispura in urmatorii 10 ani (ca sa fiu bland), despre studentii,actorii papusari. Lumea nu prea crede in aceasta arta ,care dupa parerea mea,este pe cale de disparitie. Este o lume a copilariei,minunata,incare pot sa ma simt copil mereu(imi pare rau,daca suna a cliseu) Eu o iubesc,dar vreau sa joc si teatru,adica(actorie) nu vreau sa fiu ,decat in spatele unei cortine,unui panou,manuind papusile,marionetele. Dupa aceasta afirmatie, multi pot spune, ca vreau sa fiu pe scena, in centrul atentiei,in lumina reflectoarelor. Nu! Vreau sa fiu pe scena,ca sa joc teatru. Ca fiecare aspirant,care vrea sa intre la teatru,vreau sa joc si anumite roluri. Pur si simplu sunt niste visuri pe care vreau sa le indeplinesc. In plus, ca si cum nu mi-ar ajunge,bunica mea nu prea este de acord cu sectia de papusi. Nu prea este de acord cu actoria,dar viata e a mea,asa ca eu decid ce vreau sa urmez. Daca era dupa ea,vroia sa fac medicina,avocatura,etc.Ete ca in viata asta o dezamegesc si vreau sa dau la teatru! Nu stiu ce sa spun...imi doresc din tot sufletul sa fac teatru. Stiu ca nu se poate si una si alta. Daca vorbim de actorie, o sa-mi para rau, ca nu am sa ma pricep la arta manuirii papusilor si a marionetelor,daca intru la papusi si amrionete, o sa-mi para rau ca nu am sa joc si "roluri normale" . Nu stiu ce sa zic, sunt dezorientat, pentru ca nu stiu cum sa ma impart? Momentan sunt 50-50 :-??. Offf! Pana acum ceva timp,eram convins,ca vreau actorie pura, acum nu stiu, nici eu ce vreau.

Sunt de multe ori pus in situatia asta ,si nu de multe ori le si nimeresc, de asta ma gandesc serios. La coregrafie am renuntat,am realizat, ca nu e de mine,adica sa fac coregrafie in mod profesionist,sa ajung student, etc. Nu ca nu m-ar duce capul sa fac o coregrafie si ca realizez ca usor,usor ma dezmembrez. Aci nu e asa. Poti sa faci teatru,dar intrebarea esentiala este: "...de care ?", ca asta nu stiu. Admiterea se apropie cu pasi rapizi. Nu am decat sa astept si sa vad, unde intru, atunci poate ma decid,daca nu o sa-mi placa,exista solutii. In plus as putea sa aleg optional de papusi,dar optionalul vreau sa fie legat de miscare,vreau sa-mi folosesc cunostintele legate de coregrafie. Nu m-am chinuit sa fac dans atata timp,ca dintr-un punct sa renunt definitiv...niciodata!! Sunt multe chichite de pus la locul lor, si in momentul de fata nimeni nu ma poate ajuta. Eu trebuie sa ma gandesc si sa-mi planific viata. Cu greu,dar trebuie sa incerc. Cand o sa ajung la un numitor comun,revin cu un post in legatura cu subiectul asta,pana atunci Dumnezeu stie,ce o sa se intample in vietisoara mea scumpa si draga. Bafta mie! :D