Arta cuvantului.

Astazi, in sfarsit, mi-am repetat repertoriul. In timp ce-mi repetam, repertoriul ma gandeam,ca sunt un om care, poate sa se foloseasca de aceasta arta a cuvantului. Sunt un tip norocos,dar nu am constientizat asta pana in acel moment. Da ,vorbeam, acum cateva zile, cu un prieten,care ma "acuza" ca joc teatru in viata de zi cu zi. Incercam sa-l fac sa inteleaga ca nu joc teatru. Mi-a spus,ca teatru ma ajuta sa mint foarte usor. Eu i-am raspuns, ca nu trebuie sa mint,da poate in gluma,daca vreau sa ma prostesc,dar altfel nu se pune problema. Adevarat,daca vreau sa mint, o pot face fara sa fara sa clipesc ,dar nu am de ce ?! Da, recunosc, anul trecut, cand au venit ai mei , i-am bagat umpic in sperieti, la insistenta unchiului meu ( si asa tati nu credea in paiunea mea,dar asa s-a convins), facandu-ma ca mi-e rau. Scena s-a lasat si cu un mic lesin,cadere din picioare(cum vreti sa-i spuneti). Ai mei au intrat in panicam au venit repede la mine, impacientati. O simteam pe mama , cum era alarmata si nu stia ce sa faca. Asta nu a durat mult,cateva zeci de secunde,dupa care am pufnit in ras (si asa am tinut-o umpic in sah). Instantaneu a venit si replica mamei mele," Dute-n cacat de bou!",Dar mi-a placut ca nu a fost spusa de un ton violent,ci pe un ton care da a alint. Le-am explicat, care a fost treaba ,au trecut cu vederea. Da, nu fac ca in povestea cu "Petrica si lupul". Pentru amuzament, as face acest lucru de N ori. Imi pare rau ,ca nu am filmat =)) Asta a fost o intamplare pe care am retinut-o. Cand eram mic, ma prefaceam ca ma doare capul,ca mi-e rau si nu pot sa ma duc la scoala, nu pot invata,etc,dar astea sunt faze pe care le folosim cu totii,macar o data in viata. Pe vremea aia nici nu realizam ca joc teatru,deci nu se pune! Primul exemplu ramane. Pe scurt sunt norocos,ca pot sa ma folosesc de ea. La final nu pot sa va spun,decat ca a face teatru e magnific,dar pe scena si nu in viata de zi cu zi!