A trecut ceva timp, de la ultimul meu desen... A trebuit sa-mi fac un autoportret pentru expozitia de la teatru. Fiecare trebuie sa-si faca autoportretul,dar pentru mine aceasta experienta inseamna ceva! De ce ?? Pentru ca au trecut ceva ani de la ultimul meu desen,faceam icoane pe sticla,grafica,etc. Nu am vrut sa ma fac realist si am caricaturizat putin (mai mult=))) ).
Toate aceastea grazie unor doamne,care au facut scenografie.
In urma cu ceva ani, m-am inscris la un cerc de pictura, la liceul de arta din orasul natal,acolo am dat peste niste doamne minunate,care au avut rabdare cu mine. Eu pe vremea aia imi cautam vocatia! Imi placea teatrul ,dar vroiam sa incerc cat mai multe domenii ale artei. Cum spuneam, acolo am invatat sa-mi folosesc talentul,automat ca era neslefuit,mi se parea ca lumea imi cere prea mult,si asteptam sa fiu ajutat sa desenez. Pana intr-o zi ,cand acele doamne nu au vrut sa-mi deseneze nimic , atunci am pus mana pe creion si am inceput sa ma joc, am desenat niste masti de teatru, pe care trebuia sa le fac pictez in degradeuri. Nu imi venea sa cred...si eram foarte mandru de desen. Usor-usor am inceput sa-mi placa si profesoarele mele au inceput sa lucreze din ce in ce mai mult cu mine, am intrat in notiuni de scenografie, desing...am facut chiar si modelaj si am inceput sa ma invat sa construiesc ceea ce desenez. Aceste experiente au fost bune. Cu timpul m-am luat cu teatrul,dar m -am axat bine pe el asa ca aceste lucruri au fost asezate undeva intr-un cufar ,bine ascuns in mine. Astazi, am scos acest cufar afara,dar cand l-am deschis ...m-au navalit tot felul de amintiri placute din acea vreme. Chiar si de partea cu constructia m-am folosit zilele trecute,ca am avut o improvizatie unde a trebuit sa facem costumele din ziar,dar nu am avut un sentiment atat de puternic ca asta de azi. Se pare ca nimic din ce invatam in viata ,nu invatam degeaba-TOTUL NE FOLOSESTE!
Am reusit sa ma simt copil din nou, dar in adevaratul sens al cuvantului...
Aceasta bucurie o tin in suflet pentru ca azi va fi o zi senzationala si promit sa dau tuturor din energia mea.
Pe vremea cand eram in generala si in liceu , alergam sa fac tot felul de lucruri , ma bagam in tot felul de activitati, faceam tot felul de cursuri, si culmea aproape toate erau din domeniul artei. Atunci nu constientizam,dar acum o fac si ma bucur ca am avut o copilarie plina de activitati, pentru ca azi ma folosesc de ele si imi face o mare placere sa-mi aduc aminte. Eram putin lenes, ca si astazi, trebuia sa stai de mine sa-mi dau silinta, sau cel putin pana imi intrau pe sub piele aceste lucruri. Eram atat de fericit , ca inaintea unui curs , spectacol, activitate de genul asta, nu dormeam toata noaptea si imi faceam tot felul de scenarii despre :"Cum o sa fie??, Fac asa si sigur o sa ies bine...", ba chiar ma duceam si cu patru ore inainte si asteptam afara,pentru ca nu mai aveam rabdare. Cate amintiri, de care pur si simplu uitasem pana azi!
Cand citesc ce am scris , am impresia ca am 60 de ani si imi astern memoriile aici pe blog,dar pur si simplu asta simt, parca aceste lucruri s-au intamplat acum zeci de ani , chiar daca sunt cativa.
Ziua de azi ,dupa cum am spus va fi una frumoasa, o sa am aceasta lumina pe chip ,cred, toata ziua... O sa am nevoie seara am actorie.
M-am emotionat atat de tare,ca nu mai pot scrie nimic in acest moment...o sa revin si cu alte amanunte ,daca mai pot , momentan atat . Bafta mie!!:D
Am editat in mare unde am gresit, pentru ca eu scriu repede... o sa revin cu un edit sa vad daca am scapat ceva. :D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu